Semnale de alarma
Hipoacuzia este cu atat mai dificil de detectat cu cât copilul este mai mic. In orice caz, exista cateva semnale de alarma generale. Atât copiii normoacuzici cat si cei hipoacuzici "ganguresc". Dar, la copiii hipoacuzici, aceasta manifestare dispare la scurt timp dupa aparitie, datorita imposibilitatii de controlare a vocii prin auz si a lipsei modelelor sonore. Asadar, desi toti copiii incep sa gangureasca, doar cei cu auz normal isi dezvolta limbajul. Un alt semnal de alarma este reprezentat de lipsa de reactie a copilului la sunetele puternice. Un copil mic care aude bine trebuie sa clipeasca atunci cand cineva bate puternic din palme langa fata sa. Dar, chiar daca se observa o reactie la zgomotele puternice, exista posibilitatea sa existe o hipoacuzie usoara.
Limbaj si auz
Ariile corticale responsabile cu procesarea vorbirii si cu dezvoltarea limbajului se maturizeaza numai prin stimulare si antrenament corespunzatoare. In cazul copiilor cu auz normal, aceste arii sunt antrenate permanent datorita tuturor sunetelor pe care copilul le aude in mediul sau. Copiii hipoacuzici nu pot auzi decat cateva sunete, si acelea slabe. Surditatile congenitale si cele aparute dupa nastere, pana la varsta de 2-3 ani, care este varsta de insusire a limbajului, produc surdomutitate.
Hipoacuzia nu trebuie privita ca un handicap.
Este foarte important pentru copiii cu o pierdere de auz sa fie din timp diagnosticati si protezati bilateral cu aparate cat mai performante. De asemenea logopedia are un rol important in procesul de recuparare si integrare sociala.
|