Sistemul auditiv functioneaza in continuu zi si noapte, chiar si atunci cand dormim. Sarcina sistemului auditiv este transformarea suntelelor in impulsuri nervoase, pe care creierul le poate interpreta si astfel rezulta ceea ce noi intelegem ca sunet.

Auzul este o functie extrem de importanta, având un rol principal în comunicare. El este conectat cu sistemul activator ascendent ramânând astfel functional si în timpul somnului si permitând trecerea rapida a organismului în stare de alerta în urma unei stimulari sonore adecvate. Auzul joaca un rol deosebit de important în însusirea limbajului, dezvoltarea proprietatilor cognitive si dezvoltarea socio-afectiva.

Hipoacuzia este incapaciatea de a percepe si intelege stimulii acustici, fiind consecinta transformarilor fiziologice si patologice de la nivelul sistemului auditiv.

Deteriorarea functiei auditive poate avea la baza multe motive. În cazurile în care afectiunile analizatorului auditiv nu se pot trata pe cale medicamentoasa sau chirurgicala se recurge la protezare auditiva.

Pentru determinarea gradului de hipoacuzie si alegerea unui aparat auditiv adecvat, principalele teste audiometrice sunt:

Audiograma tonala indica pragul de auz pentru frecventele cuprinse intre 125 si 8000 de Hz atunci cand urechea este stimulata cu un ton pur.

Audiograma vocala indica procentul de cuvinte dintr-o lista standardizata pe care pacientul le intelege la diferite intensitati.

Surditatea la copil

Surditatile copilului pot fi genetice si negenetice, se pot manifesta de la nastere, fiind vorba in acest caz de surditati congenitale, sau se pot manifesta tardiv, dupa un interval de timp variabil. Prezenta surditatii si la alti membri ai familiei constituie un element de mare valoare in stabilirea unei cauze genetice. Cele mai frecvente cauze negenetice, care pot produce surditatea la copil sunt: prematuritatea, traumatismul obstetrical, rubeola materna, sifilisul congenital, hipotiroidia, administrarea de medicamente ototoxice (Gentamicina, Neomicina, Kanamicina, Streptomicina), boli infectocontagioase (tusea convulsiva, rujeola, varicela, meningoencefalita).

Testarea auzului la sugari si la copiii mici este foarte dificila din cauza posibilitatii reduse de cooperare, de aceea pentru stabilirea diagnosticului si a unui tratament adecvat se folosesc explorari precum otoemisiuni acustice si potentiale evocate de trunchi cerebral.

Tratamentul

Unele cazuri pot beneficia de tratament medicamentos sau chirurgical, iar in alte situatii se recurge la protezare aditiva sau implant cohlear, in acest caz fiind vorba de o munca in echipa: ORL-ist, audioprotezist, logoped, psiholog; insa o mare responsabilitate si implicare revine si familiei.